Vine un moment (sau perioade) in viata fiecaruia cand simte ca problemele il depasesc. Fie ca e vorba de o despartire, de singuratate in doi, de probleme cu care simtim ca nu ne mai descurcam, de nevoie acerba de a fi inteles si a primi afectiune, de neintelegeri, frustrare,stima scazuta de sine sau multiple alte feluri de probleme emotionale, fie de dezamagiri repetate - toate acestea lasa un gol imens in suflet. Chiar si oameni puternici, modele de echilibru si verticalitate, pot ajunge sa traverseze astfel de momente macar o data in viata.
Si atunci tindem sa ne izolam, simtim ca aproape nimic nu ne mai bucura, devenim apatici si refuzam ma mai luam parte la scena vietii. Cu cat lasam mai mult timp ca aceasta stare de depresie sa puna stapanire pe noi, cu atat revenirea va fi mai dificila.
Cand eram bine, daca am fi auzit ca cineva apropiat traverseaza o astfel de perioada, aveam multe argumente, diverse puncte de vedere pe care i le-am fi impartasit acelei persoane in dorinta de a o ajuta sa-si regaseasca busola. Cand este vorba de propria persoana, insa, punctul de vedere s-a micsorat atat de tare ca abia daca mai intrezarim luminita de la capatul tunelului.
Ti se intampla sa treci printr-o astfel de suferinta si ai ajuns la concluzia ca nu mai poti sta fara sa faci ceva in privinta ei? Nu mai suporti si simti ca te afunzi din ce in ce mai tare in depresie?
Aici vei fi ascultat si inteles fara a fi criticat sau etichetat. Ai curajul si indrazneste sa impartasesti cu noi suferinta ta! Spune ce simti! Sunt aici, nu esti singur(a) si sunt convinsa ca vor fi multi binevoitori care ni se vor alatura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu